The China Syndrome

A: 'Look, I admit I've never shown you the respect you diserve.
I was petty and vain and thought I could do better but I realise now that... I can't.'

A: 'I know we could learn to love each other.'
V: 'I already love you, Arthur.'
A: 'Well then... we're halfway there.'

V: 'I've never been so happy! If our marriage ended tomorow I'd have no regrets.'
A: 'Good to know.'

Asta da!

dexter71: " La categoria "gandesc deci joc FIFA", castigator detasat este Bogdang! Iata ce spune marele ganditor: " Nu am jucat niciodata pes,indiferent daca a fost 08 sau mai vechi.Totusi raman cu fifa,desi unii o injuram zilnic pentru gameplay si buguri...

Pentru mine ar arata aiurea konami in loc de easports, mai ales intr-un simulator de fotbal."

Noi cei de pe PES Romania, chiar te rugam sa ramai cu FIFA...   "

laCrima.ro

Crima perfectă...

Mă gândisem mai demult asupra crimei perfecte, însă nimic concret. Sunt ucis de propria meticulozitate; incapabil de a îndeplini un plan mai puţin de 100% perfect. Plan care ştiu că nu există. Orice posibilitate ca vreun lucru să nu meargă bine m-ar împiedica în a întreprinde vreo acţiune. Sunt un perfecţionist, mai ales în lucruri pe care societatea le consideră 'rele'. Probabil chiar motivul pentru care şi le urmăresc atât de rar...

Însă dacă am coborî standardele?

O crimă 'bună'! Da, aia ar fi soluţia.

În primul rând, trebuie să fii rece. Morbid. Sentimentele ucid, chiar şi 'agresorul'. Trebuie să fii 'curat'. Mă uitam recent la 'Dexter', serialul-minune care - trebuie să recunosc - mă entuziasmează. Până la un punct. Acel punct în care Dexter e imperfect, moment în care insatisfacţia mea creşte. Ştiu, e uşor de comentat, însă există anumite momente când trebuie o analiză mai clară a ce curs al acţiunilor trebuie urmat.

Apoi mobilul crimei. M-am gândit puţin... Există ceva nou ce m-ar atrage; oamenii sunt vulnerabili la farmecul adrenalinei- pornind de la viteza anormală a maşinilor un furt banal sau... de ce nu, eludarea unei crime. Întotdeauna a existat un farmec în a 'face ceea ce nu trebuie' şi a scăpa nepedepsit. Am avut contacte limitate cu adrenalina, capabil fiind de a îi limita efectele. Nu mă consider un exaltat. Însă nu cred că acela ar fi un mobil bun pentru mine. Pentru mine ar fi... plictisul sau chiar pasiunea. Pasiunea nu de a 'hăcui' pe cineva ci de a ucide. Simplu. Acest mobil este unul foarte bun deoarece arareori te leagă de o victimă.

Victima! Nu încerc a obţine niciun avantaj. O fac din pasiune, nu? Atunci victima va fi un necunoscut. Un om ales aleator, preferabil dintre cei cărora societatea nu le va duce dorul. Nu ucid din cruzime şi nici din adrenalină pentru a mă interesa victime 'mari' sau oameni cunoscuţi/cu familii mari. Un om ales aleator dintre necunoscuţi... uite ceva ce încălzeşte sângele,  nu? Oricine poate fi acesta. Chiar şi tu!... nu mă interesează că eşti băiat, fată, nu caut viol deci nici la aspect nu vor fi discriminări făcute. Un om rătăcit, unul noaptea târziu pe o stradă pustie, unul care e singur acasă... Ce să mai- uneori chiar eu observam ce victimă uşoară aş fi şi cum nimeni nu şi-ar da seama dacă aş fi ucis.

Atacul. Va fi pe neaşteptate. Tocmai de aceea... aproape nu contează dacă eşti copilul lui Irinel sau Arnold. Va fi UN singur atac, destul de traumatizant cât să nu mai ai şansa a riposta. Nu am încă mijloacele necesare pentru a considera injecţii, cloroform, etc. 

Cum?... 

Poliţia Română nu are mijloacele sau devotamentul celor văzuţi în 'Forensic Detectives', 'FBI Files' sau mai ştiu eu unde. Nu avem nici criminalii de acolo. Aşa că sunt sigur că, cu puţină atenţie, eludarea Poliţiei nu va fi foarte dificilă. Bineînţeles, e imperativ să nu fii nici bănuit! Îmi ştiu limitele şi am momente când mint perfect, momente când nu. Acesta nu ar fi unul din primele... Aşa că rămâne ca singură variantă - nu fi bănuit! 

În primul rând aş alege oraşul. Iarăşi - aleator. Ar fi probabil într-un weekend, din comoditate. În orice altă zi suspiciunile ar fi mult mai mici însă şi trambalarea mai mare. Weekend! Apoi ar trebiu ca nimeni să nu ştie că sunt acolo. Inclusiv CFR-ul, deci... bilet întreg pentru mine. Mergi cu trenul (am capacitatea de a reuşi să nu schimb două cuvinte cu nimeni când vreau), te dai jos acolo... nimeni nu ştie nimic. Între timp, ai tăi cred că eşti în Timişoara - pentru că nu ai menţionat nimic special -, prietenii ştiu că pleci undeva weekendul curent - nici nu trebuie detalii -, colegul de cameră crede că ai plecat acasă. În situaţia mea e perfect. Acesta este un alibi groaznic, însă sunt sigur că e de ajuns. De ce? pentru că ştii că în eventualitatea unei bănuieli ai unde te sprijini; acelaşi coleg de cameră poate susţine că nu ai mai plecat, fiind în cameră tot weekendul. Bineînţeles că va fi crezut! 

Şi mergând cu fabulaţia în tr-o latură mai amuzantă, dacă se cercetează cumva activitatea calculatoarelor în cameră )presupunând că ar exista mijloace!) eşti acoperit. Au rulat ambele calculatoare tot weekendul, cu infuzii masive de pornografie. Ajută faptul că ai monitorul mai mare iar colegul de cameră nu s-a putut abţine. Singura modalitate în care ai putea fi prins ar fi dacă ei ar observa că de pe calculatorul tău de fiecare dată când e pornit prosport.ro e pornit şi gsp.ro... mai puţin weekendul acesta, in care lipseste gsp.ro. Ca şi în fiecare weekend pe calculatorul Colegului de camera!... Al dracului coleg!

Revenind... când eşti în oraşul nou faci orice pentru a trece neobservat - nu e greu - şi ai grijă la cum scapi de cadavru. Eu nu m-aş chinui prea mult... am multe detalii în cap şi cu acel moment însă e târziu! Dacă te porţi 'cu mânuşi' poţi trimite cadavrul chiar la secţie. Nu că aş face aşa ceva. Alte detalii data viitoare...

Are you gay?

Football forum thread: Are you gay?

Gaymeter.
http://www.channel4.com/life/microsi...gayometer.html
The_Special_One: I'm 20% gay. :))

Nick Cave: What the bloody hell... my result was @?% gay :-?

Revan: OMG! When that meter first passed the 50% I was genuinly scared!
26% gay!
WHAT!?

Nick Cave: I'll wait for some more scores before posting mine I think...

Mart: 40% gay. (and proud)

kevano22: 33% Homo

Nick Cave: Thats better from Mart, not sure about the proud :)), mine was 64% and a little confused...

Nick Cave: 23%, 20%, what's going on?I'm redoing the damn thing!

The_Special_One: You are gay Nick. No way.

Radiation: all these %s add up - welcome to homo-web

Marele nimic

În febrila aşteptare a magicului moment în care va începe sfărşitul de săptămână (care pentru unii - eu - înseană... imediat) mă năpădeşte o ploaie de idei.

Însă, probabil deoarece stau pe un scaun oarecare în fata unui monitor oarecare care afişează o pagină deloc oarecare... mă simt, aidoma lui Jung, mut. (recunosc, cuvintele lui difereau - el era în faţa hârtiei).

Iată deci dragă Eu... ceva de care-ţi vei aminti fără niciun zâmbet pe mutrişoară; un entry de nimic despre nimic. Un nimic lipsit de artă (nu-i vina mea că oameni ca Seinfeld su reuşit să facă artă din nimic, denigrând însăşi negativitatea cuvântului nimic).

-----
Mister_Qes asked you to review your first working week. Because of a very funny reason, actually. That's not going to happen... You're too full of ideas to write any of them down.

It's not laziness... and you're definitely not lying to yourself right now about it not being laziness...
see? Staying in touch with basic psychology is useful in being on top of things.

Ambulance

Sunt pe un tramvai jegos, transpirat... aud doar 'Desene Animate', care îmi acompaniază gândurile.

Spăriaţi. Prezenţa acestui cuvânt e imperativă aici...

Luni dimineaţă, încă-o zi în care
Viaţa mă loveşte-n faţă
Viaţa mă loveşte-n faţă...

E un lucru binecunoscut că absolvenţii AC-ului nu se 'vând' bine, fiind în majoritate persoane timide, introvertite, /'nerds'/'geeks'/'dorks'/u.s.w.

Astăzi am prins un mic film de prezentare a ceea ce mă aşteaptă vara aceasta, în practică la Saguaro. Am făcut cunoştinţă cu alţi tineri, similari mie, veniţi acolo cu 'visele şi sperantele lor' and other similar bull. Ne-am înţeles din prima... eu cu degajarea, ei cu morcovul din [...]. Cum citeam undeva mai demult: 'Ăia se comportă de parcă au morcovul cu tot cu iepure acolo...'

(A se insera aici un echivalent autohton pentru 'WTF??') - ce caută aşa oameni retraşi în lume? Nu mă refer la faptul că tocmai făcuserăm cunoştinţă, iar când ne-am întâlnit în tramvai (30 minute mai târziu) puteam avea liniştit un atac de cord că nu s-ar fi sinchisit de mine, ci pur şi simplu - viitorul meu se înnegreşte.

Sar peste miercuri, şi ajung la joi -
Încerc să înţeleg de ce amândoi
Suntem atât de goi de conţinut?...

Voi lucra 3 luni cu nişte oameni tăcuţi, probabil antisociali, cu care nu poţi nici glumi şi care nu prezintă niciun semn de personalitate sau opinie proprie... Trist.

Domnilor, sunteţi latini - unde-i pasiunea, înflăcărarea clişeic latină?...
SPER să găsesc şi alţii pe acolo.

No, I ain't got
Nothing to be scared of... (Blur - Ambulance)

221 - 12:00

- What the hell? I tried to be friends with A., and now it turns out she complained about me to T.
- Well, what does your fiancee think about everything?
- I don't know, I try not to bother him about this kind of stuff.
- You mean, like your thoughts and feelings?...
- Yeah.
- Ya.

Beligerance

Discusssing mediocrity with Lord John i heard something supposedly Patapievici once said: When together, intelligent people like to talk about ideas and concepts; mediocre ones like to discuss current events, and regular folk just gossip.

I'm confident this will soon become a motif in my mind.

-------------------

Speaking of everyday ignorance, nothing breaks my day more than music-related ignorance.

More then half the times I become arrogant are 'generated' by looking at people who claim to hear the notes, yet percieve nothing. I'm empathic and know i know nothing, which allows me to be a good listener, yet not claim my way is 'the only way', as so many do...

That's a great quality of mine, one that makes me above the average close-mindedness. One that fills me with loath.
----------------
There IS something linking the Patapievici quote with what I just wrote... but I'm not in the moood for it now. To be continued...
-----------------


We're only gonna die from our own arrogance (Bad Religion)
That's why we might as well take our time

Strangers stoppin' strangers just to shake their hand.

Once in a while you get shown the light
In the strangest of places if you look at it right.
(The Grateful Dead)

Everything is a sign... every sign reminds me and draws me towards her.
Should she exist? Is she real? If yes... I should hurry. I'll soon lose her forever...

I'm in love with myself, dissing everyone else.
...But if this is so, why her? Why do I dream of her?
-----------------
'Lose forever'...

Good-bye, J.

Anything new?

One struggles not to fall into psychological clichés or all the psychological traps he himself sets before him.

He fails.

"Iertarea inseamnă uitare"

Passion is the word everything's centered on. Love, hate - just forms in which passion is expressed. And yet it's the other way around - we use passion to define, to give expression to love or hate.

Hate is love; it's what i dispise. One should stay away from hate. It's too common. People hate, hate some more and then hate even more. I'm more resistant... until I loathe. Something loathed is incapable of further receiving love.

Feelings rule one's life and I am no exception... except that feelings themselves can be ruled.

(Accidental use of words betrays us. I write naturally and then feel what I've written.)
By te way, I notice there's a strange vibe in this phrase... going from present action (rule) and passivity (exception) to activeness (except) and potential (ruled)

How can one rule his feelings? The true, deep question is actually why?, but to answer mine... principles, ego, dignity.
Yeah, one might understand from this that some things are stronger/more important than love. I strongly object... but also wish to overthrow the situation; bring another light to it: When one's principles and/or ego is/are challenged... where's the love? There must be something awry with love...

---------------
Indifference.. the hardest punishment possible. To not care at all -

One should thrive on his self-indifference regarding the world, especially the subjects which he's passionate about. It's the one proof he's not owned by them...

"Crucify This!"

Christianity and religion in modern cartoons...

Watching South Park, The Simpsons and Family Guy I couldn't help noticing the way all of them treat religion. Emphasising the bullshit that modern christianity offers and the business behind it all, not even mentioning the clerical layness. And although my views strongly agree with them, i think there's a serious question here: how much of that is just for the laughing effect and how much expresses the feelings a normal man has/should have towards modern-day religion?...

With the naiveness of the strong believers and (why not?) idiocy of religious fanatics, today's parochies are so easily misled that the 'rulers' don't even try to hide their 'imperfections'. (be it sex with young boys or the kitsch surrounding every 'holiday')

Today's R-rated cartoons offer a caricatural overstatement of all churches, with more weight on catholicism. One wonders as to - why? Is it because of the 'cheap laughs', the creator's beliefs or are they simply trying to get our attention, widen our view angle...?

South Park straightforwardly personifies Jesus (alongside Santa Claus) in characters. Then, all of a sudden, you're looking at a bent-on-revenge Jesus Segal. Tipically SP: sarcastic and cinic.

Family Guy probably has the funniest takes on Jesus (mostly because of their unthinkable stupidity), but they miss out on integration into context.
Family Guy on Christianity

The Simpsons are, as always, the most subtle. Even though relying on idiot characters such as Homer J., you can only admire the elegance Groening and the other writers put in their work. And perhaps that's the biggest insult they could offer.

In their absurdity these cartoons are very serious. And behind my big laughter there's always a bit of sorrow...

Spite and Alice

"Alice is a slightly disturbing, eerie, and wickedly fun experience"

I could honestly say no pc game had caught my attention for the past 3-4 years.

Today I woke up with a vision. If you had to summon it in a few words, I guess 'American McGee's Alice' would be it.

American McGee's Alice is a follow-up on Lewis Carroll's Alice in Wonderland. And it's something you'll hear about this summer, when the movie Alice will be released.

The difference is that we're dealing with a catatonic suicidal Alice (notice the armbands), that has to sail through her own dementia and save... well, Wonderland. It's a third person action-adventure, whose puzzles are satisfyingly difficult.

The game's a good one, with elements of surrealism and psychedelism all around Wonderland. Of course, all with a touch of morbidity. This can also be seen looking at the new skelletal Cheshire Cat, whose grin is "rather devious than mischievous". (Brilliantly-developed character, in my opinion)

Nice to see a non-boob-oriented female character, for a change. That's only because it's a 2000 game probably.

Alice: "But I don't want to go among mad people!..."
Cheshire Cat: "We're all mad here..."

Nicely-done trailer, too: