Crima perfectă...
Mă gândisem mai demult asupra crimei perfecte, însă nimic concret. Sunt ucis de propria meticulozitate; incapabil de a îndeplini un plan mai puţin de 100% perfect. Plan care ştiu că nu există. Orice posibilitate ca vreun lucru să nu meargă bine m-ar împiedica în a întreprinde vreo acţiune. Sunt un perfecţionist, mai ales în lucruri pe care societatea le consideră 'rele'. Probabil chiar motivul pentru care şi le urmăresc atât de rar...
Însă dacă am coborî standardele?
O crimă 'bună'! Da, aia ar fi soluţia.
În primul rând, trebuie să fii rece. Morbid. Sentimentele ucid, chiar şi 'agresorul'. Trebuie să fii 'curat'. Mă uitam recent la 'Dexter', serialul-minune care - trebuie să recunosc - mă entuziasmează. Până la un punct. Acel punct în care Dexter e imperfect, moment în care insatisfacţia mea creşte. Ştiu, e uşor de comentat, însă există anumite momente când trebuie o analiză mai clară a ce curs al acţiunilor trebuie urmat.
Apoi mobilul crimei. M-am gândit puţin... Există ceva nou ce m-ar atrage; oamenii sunt vulnerabili la farmecul adrenalinei- pornind de la viteza anormală a maşinilor un furt banal sau... de ce nu, eludarea unei crime. Întotdeauna a existat un farmec în a 'face ceea ce nu trebuie' şi a scăpa nepedepsit. Am avut contacte limitate cu adrenalina, capabil fiind de a îi limita efectele. Nu mă consider un exaltat. Însă nu cred că acela ar fi un mobil bun pentru mine. Pentru mine ar fi... plictisul sau chiar pasiunea. Pasiunea nu de a 'hăcui' pe cineva ci de a ucide. Simplu. Acest mobil este unul foarte bun deoarece arareori te leagă de o victimă.
Victima! Nu încerc a obţine niciun avantaj. O fac din pasiune, nu? Atunci victima va fi un necunoscut. Un om ales aleator, preferabil dintre cei cărora societatea nu le va duce dorul. Nu ucid din cruzime şi nici din adrenalină pentru a mă interesa victime 'mari' sau oameni cunoscuţi/cu familii mari. Un om ales aleator dintre necunoscuţi... uite ceva ce încălzeşte sângele, nu? Oricine poate fi acesta. Chiar şi tu!... nu mă interesează că eşti băiat, fată, nu caut viol deci nici la aspect nu vor fi discriminări făcute. Un om rătăcit, unul noaptea târziu pe o stradă pustie, unul care e singur acasă... Ce să mai- uneori chiar eu observam ce victimă uşoară aş fi şi cum nimeni nu şi-ar da seama dacă aş fi ucis.
Atacul. Va fi pe neaşteptate. Tocmai de aceea... aproape nu contează dacă eşti copilul lui Irinel sau Arnold. Va fi UN singur atac, destul de traumatizant cât să nu mai ai şansa a riposta. Nu am încă mijloacele necesare pentru a considera injecţii, cloroform, etc.
Cum?...
Poliţia Română nu are mijloacele sau devotamentul celor văzuţi în 'Forensic Detectives', 'FBI Files' sau mai ştiu eu unde. Nu avem nici criminalii de acolo. Aşa că sunt sigur că, cu puţină atenţie, eludarea Poliţiei nu va fi foarte dificilă. Bineînţeles, e imperativ să nu fii nici bănuit! Îmi ştiu limitele şi am momente când mint perfect, momente când nu. Acesta nu ar fi unul din primele... Aşa că rămâne ca singură variantă - nu fi bănuit!
În primul rând aş alege oraşul. Iarăşi - aleator. Ar fi probabil într-un weekend, din comoditate. În orice altă zi suspiciunile ar fi mult mai mici însă şi trambalarea mai mare. Weekend! Apoi ar trebiu ca nimeni să nu ştie că sunt acolo. Inclusiv CFR-ul, deci... bilet întreg pentru mine. Mergi cu trenul (am capacitatea de a reuşi să nu schimb două cuvinte cu nimeni când vreau), te dai jos acolo... nimeni nu ştie nimic. Între timp, ai tăi cred că eşti în Timişoara - pentru că nu ai menţionat nimic special -, prietenii ştiu că pleci undeva weekendul curent - nici nu trebuie detalii -, colegul de cameră crede că ai plecat acasă. În situaţia mea e perfect. Acesta este un alibi groaznic, însă sunt sigur că e de ajuns. De ce? pentru că ştii că în eventualitatea unei bănuieli ai unde te sprijini; acelaşi coleg de cameră poate susţine că nu ai mai plecat, fiind în cameră tot weekendul. Bineînţeles că va fi crezut!
Şi mergând cu fabulaţia în tr-o latură mai amuzantă, dacă se cercetează cumva activitatea calculatoarelor în cameră )presupunând că ar exista mijloace!) eşti acoperit. Au rulat ambele calculatoare tot weekendul, cu infuzii masive de pornografie. Ajută faptul că ai monitorul mai mare iar colegul de cameră nu s-a putut abţine. Singura modalitate în care ai putea fi prins ar fi dacă ei ar observa că de pe calculatorul tău de fiecare dată când e pornit prosport.ro e pornit şi gsp.ro... mai puţin weekendul acesta, in care lipseste gsp.ro. Ca şi în fiecare weekend pe calculatorul Colegului de camera!... Al dracului coleg!
Revenind... când eşti în oraşul nou faci orice pentru a trece neobservat - nu e greu - şi ai grijă la cum scapi de cadavru. Eu nu m-aş chinui prea mult... am multe detalii în cap şi cu acel moment însă e târziu! Dacă te porţi 'cu mânuşi' poţi trimite cadavrul chiar la secţie. Nu că aş face aşa ceva. Alte detalii data viitoare...