mitsein

Nu pot dormi.

Cum adică nu pot dormi? Acum?

Acum, cînd am o respiraţie aşa grea încît mă sperie? E cea a unui vînat... Tîmplele-mi explodează. Ochii mai au puţin şi sfîrîie. Simt pulsul greu în tîmple... are acelaşi ritm cu respiraţia. Duc o viaţă discretizată. Mă pun în poziţia mortului şi încerc să închid ochii. 

După zile de nesomn şi asalt audiovizual, mental şi nervos, am linişte. Calculatorul acela împuţit s-a oprit - greu, dar s-a oprit. Dar nu e linişte; aud voci. Ce vreţi de la mine? Am fost treaz, dar petrecerea nu ţine la infinit! Lăsati-mă-n cartofii mei! De ce respir aşa greu?

Westway to the World,/ The Future is Unwritten îmi vin în minte. Aia şi atingerea rece a unui cadavru; un bărbat sărutînd cadavrul... E uimitor de cald. 

Ce vrei să-mi transmiţi?

De ce îmi arăţi toate astea?

Vocea lui Ginsberg. Ginsberg are o voce grozava; dar e mort. Îmi detest respiraţia-picătură chinezească. Mă gîndesc la ce-am scris... Zîmbesc. (O incursiune în gînduri comune... imi place! Numai de s-ar opri o dată respiraţia asta.)